E-atît de cald în luna lui Cuptor,
Iluziile-n umbre se arată
Iar nopţile-s deasupra tuturor
Şi viaţa e atît de zbuciumată.
E caldă, e fierbinte-această noapte
Şi umbrele au glas lor de fată
Razele lunii dau de vespre fapte
Ce-au fost când şi fi-vor încă-odată.
E tot mai cald şi nopţile-s fierbinţi,
Par toate pregătite să se-aprindă,
Mirajele au gînduri, rar, cuminţi,
Întreaga lume vor să o cuprindă.
E-atît de cald de parcă toate-s moarte
Şi mult înalt e pragul înspre viaţă,
Razele lunii par, de focuri, sparte
Iar florile au gust, firav, de ceaţă.
E-atît de cald în luna lui Cuptor
Că şi atunci cînd scriu se-nmoaie pana
Prea mult văzînd, ca vis al tuturor,
Dorinţa de-a-ntâlni Fata Morgana...
